Cadrul natural

Cadrul natural

Teritoriul comunei Târnava ocupă o porțiune din valea Târnavei și urcă la cumpăna de ape între Târnava Mare și Târnava Mică, cu altitudini până la 600 m; satul se așază la cca. 300 m altitudine, în lunca Târnavei.

Vatra satului s-a dezvoltat pe dreapta Târnavei, dar în sec. XX a primit un trup pe malul celălalt – colonia industrială – și este singura localitate dintre orașele Mediaș și Copșa Mică.

Caracteristicile geologice ale comunei aparțin zonei centrale a bazinului transilvan, caracterizat prin depozite turbididice formate din argile, nisipuri grosiere și marne nisipoase de vârstă panoniană. Pe lângă acestea, în zona de luncă și terase a Târnavei Mari sunt depozite aluvionare de vârstă cuaternară formate din pietrișuri și nisipuri.

Relieful

Relieful predominant este cel de culoar de vale, sculptat în valea râului Târnava Mare, culoar care este încadrat de dealuri larg boltite, în unele locuri cu aspect teșit, terminate înspre vârfuri cu păduri de foioase, pe partea sudică a văii, sau lipsite de vegetație în partea nordică. Valea Târnavei Mari este adâncită în marnele, nisipurile și tufurile specifice întregului Podiș al Târnavelor. Înălțimea medie absolută variază în jurul valorii de 300m, cu adâncimi ale fragmentării de peste 200 m în unele locuri, aceste condiții ca și precipitațiile relativ bogate au condiționat prezența unei medii a fragmentării reliefului de 0,60 km/km². Ca urmare a eroziunii exercitate de micile pâraie și torenți din zonă, întreaga regiune prezintă un aspect vălurit, compartimentat, în unele locuri cu aspect de „pământuri rele”, la care se adaugă o puternică degradare a terenurilor manifestată prin alunecări, datorate în special poluării care a condus la distrugerea vegetației de pe versanți.

Solurile

Solurile, care reflectă particularitățile condițiilor de formare, sunt reprezentate mai ales de podzoluri, soluri brune-podzolite, brune tipice și argilice, podzolice argilo-iluviale pseudogleizate, soluri aluviale, iar pe versantul nordic al văii Târnavei Mari, se întâlnesc regosoluri (soluri erodate).

Rețeaua hidrografică

Rețeaua hidrografică în zona comunei Târnava este formată in principal de râul Târnava Mare care traversează teritoriul comunei, precum și din câteva pâraie. Comuna Târnava are trei cursuri de apă de lungime mică ce străbat satul, astfel Valea Proștei (pârâul Hilen) traversează localitatea din nordul acesteia până la râul Târnava Mare, iar Valea Cherliței și Valea Carpenului sunt situate în zona FNF.

Lunca Târnavei Mari are un apreciabil potențial al apelor subterane care din nefericire în zonă nu poate fi valorificat integral datorită poluării sale de către uzina care prelucrează metale neferoase și de către fosta uzină de prelucrare a negrului de fum.

Vegetația

În zonă vegetația specifică este cea a etajului de deal și podiș, acoperit cu păduri de foioase care au în componență: stejar, gorun, carpen, arțar, dar și o vegetație de luncă cu sălcii, plopi, arini sau plante ierboase. La marginea suprafețelor împădurite se întâlnesc și numeroși arbuști ca alunul și măceșul.

Fauna

Fauna este rară și este reprezentată mai ales de insecte, rozătoare și păsări. Fauna piscicolă lipsește aproape în totalitate din zonă datorita gradului ridicat al poluării râurilor Târnava Mare si Visa.

Riscuri naturale

Comuna Târnava are ca zonă cu risc de inundații zona Seta, situată pe partea stângă a râului Târnava Mare, iar risc de alunecare de teren este în zona Palamor.

Numărul și evoluția populației

Evoluția numărului și a structurii populației se află sub amprenta factorilor de natură economică, socială și demografică. Privatizarea, șomajul, restructurarea unităților industriale, schimbările structurii sociale sunt principalele influențe care se manifestă după 1990. Rezultatele se observă în timp, pe perioade mai îndelungate.

Populația totală pe sexe, la nivel de sat.

Populația stabilă